Poezie Bucuria învierii

BUCURIA ÎNVIERII



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Bucuria învierii

E pentru cei mântuiţi,

Care-n ziua înălţării

Vor fi foarte fericiţi.



Cei aleşi, la înviere

Deodată s-or trezi,

Căci a Domnului putere

Îi va face iarăşi vii.



Eşti tu oare pregătit

Pentru marea zi de har?

Ca să fii la cer răpit

Şi să zbori spre Porumbar.



Cine sunt acei ce zboară?

Şi Isaia s-a-ntrebat.

Porumbei cu pene albe,

Tot mai sus s-au înălţat.



O mireasă se iveşte

Ca şi zori-n revărsat.

Solomon spre ea priveşte

Când prin Duhul a cântat.



Cine sunt acei ce zboară

Din morminte, către nori?

Înspre Minunata Ţară,

Înspre celelalte zori.



Cei aleşi se duc spre casă,

Căci Isus a glăsuit:

"Vino scumpa Mea aleasă

Căci demult Eu te-am dorit!"



Căci acele cinci fecioare

Care intră în palat,

Cu ulei în rezervoare,

Sunt acei ce-au aşteptat.



Porumbiţa cea aleasă

Dintre mii de porumbei,

E a Lui Isus mireasă

Care intră în odăi.



Haina ei e minunată,

Albă ca un trandafir,

Numa-n aur e brodată,

Numa-n aur de ofir.



Ea va fi în ceruri dusă,

În acele bucurii,

Lângă Mire va fi pusă,

Şi în faţă-L va privi.



Iată vine Ziua Mare

Pentru tot poporul Său,

Când suna-va: Deşteptare!

Trâmbiţa Lui Dumnezeu.



În curând suna-va glasul:

"Suie-te aici pe nor!"

Şi spre minunata slavă

Vom pleca cu toţi în zbor.



Amin