Poezie Binecuvântarea lui Iacov (1)

BINECUVÂNTAREA LUI IACOV



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



"O iată vânatul ţi l-am pregătit

Tu gustă-l, "băiatul i-a zis;

Şi dacă ţi-l place, dă-mi binecuvântarea

O tată, precum mi-ai promis."



"Mâncarea e bună, dar tu cine eşti?"

"Esau, fiul tău vânător.

De vrei, vin aproape să mă pipăieşti

Şi să fii tată încrezător."



"Sunt hainele tale, e adevărat,

Şi mâinile, dar glasul tău

E glasul lui Iacov, al doilea băiat,

Dar stai, nu pleca fiul meu."



Şi tatăl pe Iacov l-a binecuvântat

În timp ce Esau a lipsit.

Aceasta ne pare puţin cam ciudat,

Dar Domnul aşa a voit.



El este acela ce va moşteni

Pământul cel făgăduit,

Sămânţa aleasă din el va ieşi

Căci Iacov era preaiubit.



Isaac nu ştiuse secretul ascuns;

Atunci lângă el l-a chemat,

Şi mâna pe fruntea lui Iacov şi-a pus

Şi -apoi l-a binecuvântat:



"Cu rouă cerească, cu vii şi măslini

Hambarul să-ţi fie-ndesat.

Să-nvingi în războaie vrăjmaşii străini

Atunci când vei fi atacat.



Domnia să fie pe umărul tău,

-Astfel Isaac a rostit-

În ţara pe care ţi-o dă Dumnezeu

Să fii neîncetat fericit."



Asemenea lui, peste noi a venit

Belşugul iertării cereşti.

Esau-Israel- a căzut împietrit,

Iar tu slava lui o primeşti.



Căci Domnul alege pe-aceia smeriţi,

Pe-acei care cred în Isus.

Dar oamenii mândri şi nepocăiţi

Departe de Domnul s-au dus.



Tu prinde vânatul şi vino cu el

Aşa cum Rebeca i-a spus,

Adu pentru Tatăl din ceruri un miel,

Chiar sufletul tău la Isus.



Grăbeşte-te, vino căci eşti aşteptat.

Căci toţi care azi năvălesc,

Primi-vor ca Iacov, un dar minunat

De sus, de la Tatăl Ceresc.



Amin