Poezie Balaam

BALAAM



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Balaam şi-a bătut măgăriţa

Căci pe drum deseori s-a oprit.

"Nu mă bate!" i-a zis întristată,

Măgăriţa cu el a vorbit.



"Te-aş ucide pe loc, dobitoacă!

Pentru ce te abaţi, te fereşti?

De aceea îţi dau de mâncare,

Să mă duci, să mă porţi, să-mi slujeşti!"



"O, Balaame, ascultă, priveşte,

Oare nu ţi-am slujit eu la fel?

Dar un înger mereu mă opreşte,

Uită-te şi vorbeşte cu el."



Şi uimit a rămas ghicitorul,

Dar din drumul lui nu s-a oprit.

Iar din munţi, a zărit jos poporul

Care-n corturi stătea liniştit.



Atunci el şi-a rostit proorocia,

Şi în loc de blestem, le-a lăsat

Rouă sfântă ce udă câmpia,

Căci aşa Dumnezeu l-a-nvăţat.



A rostit minunate cuvinte,

A vorbit despre Domnul Isus.

L-a văzut peste veacuri, 'nainte,

Cel ce vine cu slavă de sus.



Dar un duh l-a învins, lăcomia;

Balaam a căzut în păcat.

Deşi el l-a văzut pe Mesia,

În ispită n-a mai rezistat.



Pentru bani s-a vândut, ca mişelul,

Pe poporul străin l-a-nvăţat

Cum va fi biruit Israelul,

Să-i atragă pe sfinţi în păcat.



Să asculte acum "balamiţii"

Care caută comori pe pământ:

Lăcomia de bani, de avere,

Este goană mereu după vânt.



Măgăriţa şi astăzi vorbeşte,

Nu o bate, opreşte-te, stai!

Mai degrabă tu te pocăieşte,

Şi atunci vei ajunge în Rai.



Amin