Poezie Adam în rai

ADAM ÎN RAI



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Glasul ce-a strigat în Rai,

Strigă iarăşi: Unde eşti?

Pentru ce te~ascunzi şi stai

Printre lucruri pământeşti?



Omule, de ce-ai fugit

Dinaintea Domnului?

Ai luat din ce e rău

Şi oprit de Dumnezeu!



"Şarpele e vinovat!

Şi femeia căci mi-a dat,

Ca să gust din ce e rău

Şi oprit de Dumnezeu."



Atunci Domnul a rostit

Judecata celor doi;

Şi pe loc i-a pedepsit

Ca exemplu pentru noi.



Şi din Rai i-a alungat,

Dar întâi i-a îmbrăcat.

Şi le-a spus, atunci le-a spus

De salvarea prin Isus.



"Căci din cauza ta, Adam,

-I-a zis Tatăl bun şi Sfânt-

Va fi chin, va fi necaz,

Spini vor creşte pe pământ."



Şase mii de ani de-atunci

Pe pământ s-au perindat,

Dar slăvim pe Dumnezeu

Căci El ne-a răscumpărat.



Astăzi El ne-a-ngăduit

Să intrăm din nou în Rai,

Prin Hristos ne-a mântuit

Şi ne-a dat Cerescul Plai.



Hainele de in curat

Dacă voi le-aţi îmbrăcat,

Sus, din Pomul Vieţii, fraţi,

Aveţi dreptul să mâncaţi.



Căci destul am suferit,

Lângă pomul cel oprit,

Astăzi Domnul ne-a iertat,

Şi din nou ne-a vindecat.



Iar pe străzi de aur vin,

Din necazuri şi din chin,

Cete după cete-n zbor,

A Lui Dumnezeu popor.



Şi pe când s-au adunat,

Glasul veşnic a strigat:

Lăudaţi pe Dumnezeu!

Îngeri şi poporul Sau!"



Grădina e plină

Cu flori, cu balsam,

Să vină la Domnul

Toţi cei din Adam.



Căci la şarpele mare

Isus i-a zdrobit

Şi dinţii şi capul

Şi ne-a mântuit.



Amin