Poezie Ecce cor meum ( iată inima mea )

pe umerii mei mai atârn-o pustie

de care-n răstimpuri încinse mă mir!

şi-n jariştea mea glosematica scrie

cu litere mici panoplii de ghimbir.



va mai muri o perenă-ntrebare

ascunsă ca firul de lână în pled.

ah, câtă propensiune e-n stare

să-nghită speranţa în care mai cred!



încet, din premisă răsar două nume,

doi oameni se luptă în inima mea.

firescul mă vrea catatonic în lume,

iubirea mă trage angelic spre ea.



pe umeri încep să-ncolţească cuvinte.

Tu, Doamne, le fă alfabete de grâu.

atunci când pustia va râde, fierbinte,

eu, cu credinţa s-o-ngurgui în frâu.