Poezie Lupta pentru credinţă

Urmând un gând ce se întoarce

prin anii obosiţi de zbor-

te vezi pe firul care toarce

din amintiri ce te-nconjor.



Şi vezi cum vântul se strecoară

prin gratii rugenite rău,

apoi celula înconjoară

şi...iarăşi fuge-n drumul său.



Şi norii se izbesc într-una,

iar ziua-i tot mai scurtă-acum,

tot mai devreme vezi cum luna

prin constelaţi-şi face drum.



Iar în celula umezită

stă un bătrân cu păr cărunt,

pe sul,cu mâna obosită

inşiră scrisul său mărunt.



Iar faţa-n riduri tot brăzdată

redă a sufletului căi

şi cu privirea-ngăndurată

mai scrie pentru Timotei.



Şi siguranţa-ntr-una-i cerne

prin anii,care i-a trecut.

Iar pe hârtie-ncet aşterne:

-Eu alergarea mi-am sfârşit!



Şi am luptat cu valul mare

ce viaţa mi-a ameninţat,

mi-am isprăvit orice-alergare,

pentru credinţă am luptat.



Şi-apoi,cu mâna tremurândă

adăugă cu-n dor nespus:

-M-aşteaptă-acum cununa sfântă

ce mi-o va da al meu Isus!



Îşi îndemnă şi altă dată

învăţăcelu-n a lupta

pentru credinţa-adevărată,

cununa,ce-o va câştiga.

* * *

Să lupţi,să lupţi pentru credinţă...

(ajunge azi şi pân-la noi),

să lupţi când eşti şi-n neputinţă,

până în ziua de apoi.



Apucă strâns şi ţine tare

viaţa care te-a chemat,

căci răsplătirea ceia mare

te-aşteaptă-n cerul minunat.



Dar,Pavele,stai,chibzuieşte,

cum să mă lupt când nu-i război?!

Când pacea ţările-nfrăţeşte,

când crezi ce vrei fără nevoi!!



Când omul are libertatea

şi când alege tot ce vrea,

tu-mi spui să lupt?! Dar vezi dreptatea

este oricum de partea mea.



..Şi din celula cu renume

răzbate glasu-mbătrânit:

-Căci Dima-n dragoste de lume

s-a dus de-acum,m-a părăsit.



Nu a luptat pentru credinţă

şi primul val l-a doborât.

Voi,tineri,staţi în stăruinţă

pentru chemarea ce-aţi primit!



Când valuri vin mai des, mai grele,

când lumea-ţi dă ce-i mai frumos,

când te inundă ganduri rele-

atunci să lupţi pentru Hristos!



Căci biruinţa ne-a fost dată

pe-un lemn,de sânge înroşit,

ciocanu-anunţă încă-odată

că biruinţa ai primit.



Şi sângele ce se prelinge

pe lemnul crucii cel uscat

îţi dă puteri,şi te convinge

că biruinţa-ai căpătat.



Şi lupta să ne crească-ntr-una,

tot mai aproape de Hristos,

să căpătăm apoi cununa

pentru-o trăire cu folos.



Şi-apoi,lucraţi de pocăinţă,

ca Pavel să avem de spus:

-EU AM LUPTAT PENTRU CREDINŢĂ

ŞI MĂ AŞTEAPTĂ-N CER ISUS!!!





Amin.

26.03.2009