Poezie Prin încercări

Prin încercări



Dacă necazuri ne încearcă

Pe calea ce duce spre cer,

Şi-n inimă şi-n minte parcă

Toate-s ascunse, în mister...



De vrem pe loc, dezlegare

A celor ce nu ne-aparţine,

Domnul în grija-I, iubitoare

Vegheză scumpa-I şlefuire!



Dacă ne vin şi descurajări

Şi de-s eforturi jertfitoare,

Deşi-ntreprindem sforţări

Şi-am vrea cu dor alinare,



O, momentele sunt dificile

Şi stau în balanţa gândirii,

Până vor trece, multe zile

Prin rezolvări, ale-mplinirii!



Dacă ne par că zăbovesc

Şi timpul se scurge-nainte,

Când ele scopul împlinesc

Se cere ca să luăm aminte,



Şi-n dragoste şi în răbdare

Orice-ncercări să depăşim,

Că Domnul poate o lucrare

Va face-n noi, şi nu o ştim!



Şi dacă-n veşnica mişcare

A vieţii noastre pe pământ,

Se va simţi o transformare

Atunci ea va fi prin Cuvânt.



Căci El ne supune cercării

Să vadă ce-i clădit în noi,

Când valurile strâmtorării

Azvârle-vor cu mult noroi.



Şi de ne umple-n aruncare

Hainele albe, prin stropire,

La Domnu-avem asigurare

Ne-om consola în regăsire.



Căci o, niciodată nu vor fi

Cercările şi mari şi crunte,

Spre-a nu spera a-le birui,

De ar părea şi tari şi multe!



Flavius Laurian Duverna

25 martie 2009