Poezie Împărăţia

Împărăţia



Doamne-mpărăţia Ta

Întrebări multe-a iscat,

În timpul ce s-aştepta

C-ai să devii Împărat.



Privind-o numai fireşte

Se spera că ocuparea,

De acei, ce-i asupreşte

Va sfârşi cu eliberarea.



Mai-nainte, de înălţare

Ucenicii vreau să ştie,

- Când împărăţia mare

Se va instala, în glorie?



Atunci însă, le-ai grăit:

- Nu este, acum treaba

Să ştiţi ziua de-mplinit,

Căci alta vă este graba!



Evanghelia, de a vesti

Şi la celelate Neamuri,

Ce cu drag o vor primi

Înălţând, ale ei flamuri!



Pentru toţi, ai pregătit

Locuri sfinte şi cununi,

Iar prin jertfă, răstignit,

Ai promis, că îi aduni.



Şi tot timpul, pe vecie,

Tineri fiind, nemuritori,

Vor simţi-acea bucurie

Pătrunşi de sfinţii fiori.



O, lucruri neînchipuite

Sus în ceruri vor privi,

Ce de inimi, negândite

Pentru ei în veci vor fi!



Flavius Laurian Duverna

24 martie 2009