Poezie Într-ajutor

Într-ajutor…



Când inima ades mi-e frântă

Şi simte crunt marea durere,

Când ne-ncetat se frământă

Şi speră-n sfântă mângâiere,



Atunci, Tu să îmi fii aproape

Isuse, prin Duhul Tău Sfânt,

De-oi trecea prin foc şi ape

Ori prin pustiuri pe pamant!



Pe-al vieţii drum când istovit

De-atâtea multe coborâşuri,

Mă simt nevolnic, şi-obosit,

Făr-de puteri peste urcuşuri...



Atunci, să ştiu că lângă mine

Eşti Doamne bun, într-ajutor,

Să mă păzeşti, puteri depline

Să-mi dai să pot fi-nvingător!



Nutrind speranţă, în biriunţă

Păstrată-n suflet, tot mereu,

Ea mi-e jalonul ce-n credinţă

Îmi dă curaj, prin orice greu.



În drumu-i, de ar fi Calvarul,

Ce-l voi avea, de-ntâmpinat,

Pe el de-ajuns îmi este harul

Ce scump Isuse, mi-ai lăsat!



Flavius Laurian Duverna

24 martie 2009