Poezie Când mă uit

Când mă uit la iarba care creşte

Peste-o urmă fină fără chip

Şi privesc din ochiul unui peşte

Marea şi oceanul de nisip



Când privesc la fluturii ce zboară

Rotitori spre ardere de tot

Cum se-ntorc buimaci a doua oară

Şi să-i scap eu singură nu pot



Când privesc atâta nebunie

Mintea mea din flori de curcubeu

Vine să Te roage: Spune-mi mie,

Cum am fost? Şi unde? Cine-s eu?



Spune-mi, Doamne! Floarea-i pentru mine

Pasărea ce cântă e şi ea.

Peste toate sunt stăpân şi-i bine

Numai viaţa mea... nu e a mea.



Cand ma uit la luna ce rasare

Si se sparge-apoi in cioburi mici

Licarite-n margini de carare

Stau si-mi spun ca nici nu sunt de-aici