Poezie Lasă-mi Doamne....

Lasă-mi Doamne…..



Cât aş vrea să îmi spăl vina,

Ca să zbor ca şi o pană,

Dar ce-i pana rătăcită,

De-i desprinsă din aripă…



Cât aş domoli eu gura,

Dacă-n inimă e zgură,

Tot va bate înainte,

Cu netrebnice cuvinte…



Cât mi-aş ascuţi privirea,

Să cuprind nemărginirea,

Dacă ţintui o făptură,

Scapătând scântei de ură…



Cât în pieptu-mi o să bată,

Inimă ce mi-a fost dată,

De iubire de-i deşartă,

Tot nu va ajunge dreaptă…



Cât de mare-mi este visul,

Cum în faptă este zisul,

De îl uit şi tot făgădui,

Chiar pe Domnul îl tăgădui..



Cât-uri, ce-uri se adună,

Ca în grâu boabe neghină

Şi apasă albul foii,

Ca un stol de negre molii!



Cu un gând curat le-mprăştii,

Ce tăcut sub albul frunţii,

Pentr-o clipă de-aţipeală,

Lasă loc la îndoiala…



Cum să fac eu bine toate,

Chiar cu zece înmulţite,

De n-ar pune-un meşter faur,

Din belşugu-I bob de aur?



Ce mi-ar face trebuinţă,

De nu aş avea credinţă,

Aste toate şi-încă zece

Dacă văd doar ce se trece?



De le-aş ţine-n curăţie,

Toate cele şi-înc-o mie,

Ce să fac cu toate cele,

În afara voii Sale?



Plinul inimii în rugă varsă,

Te rog, Doamne, îmi mai lasă,

Să renască din ruine

Raza veşnică în mine,



Ca să umple vasu-mi slab,

Cu parfumu-i ca de nard,

Lasă-mi zborul şi iubirea,

Dulce vorba, ascultarea

Şi-mi risipă îndoiala…





21.03.2009