Poezie Sufletul scutit de necazuri

SUFLET SCUTIT DE NECAZURI





*****

Dacă îţi iubeşti viaţa şi vrei zile bune,

Ia aminte la tot ce Domnul îţi spune.

La ce-ţi scuteşte sufletul de necazuri,

Ia aminte, supune-te şi nu fă nazuri.



Păzeşte-ţi gura şi limba de la tot ce-i rău,

Şi ţine minte, Hotărârea Lui Dumnezeu.

Vrednici de moarte, sunt cei ce nu se-mpotrivesc,

La vorbele care sufletul otrăvesc.



Fereşte-ţi buzele de vorbe-nşelătoare,

În amărăciune sufletul îţi moare.

Iute să treci împotriva bârfei la atac,

Şi striveşte al pălăvrăgelii gândac.



Acei ce lasă să curgă vorbele rele,

Cei ce nu grăbesc să se lepede de ele,

Şi acei ce găsesc buni pe acei ce le fac,

La tăcere, să caute al cerului leac.



Căci cine-şi păzeşte gura şi limba de rău,

Ţine seama de Hotărârea Lui Dumnezeu,

Îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.

Şi nu intră-n a guralivului moravuri.



Cine face bine, cum ar vrea să i se facă,

Va şti când să vorbească şi când să tacă.

Ţinând seama de ce-i în Lege şi Prooroci,

Va alege doar pietre nestemate, nu roci.



Nu te grăbi la bârfe să-ţi deschizi gura,

Căci veninul bârfei dezlănţuie cu foc ura.

Nu ciuli urechea la acel ce defăimează,

Doar vorba bună sufletul înseninează.



De nu-i piedică gura-n calea fericirii,

Roua dimineţii îşi deschide zefirii,

Feţele senine emană bucurie

Şi sufletul ce e necazul, nu ştie.



Sub raza senină-a veşnicului Soare,

Sufletul, cel scutit de necazuri nu moare.

E hrănit cu sevă din izvorul fericirii,

Ce curge lin, de sub tronul mântuirii.



Amin!