Poezie Fiecare în ţara lui atuncea va fugii

“Mândria omului va fi smerită,

şi trufia oamenilor va fi plecată; numai

Domnul va fi înălţat în ziua aceea.”

Isaia 2:17





(Is.13:9-14)



Iată ziua Domnului vine,fără de milă zi

Zi de mânie şi urgie aprinsă,pământ va pustii

Ea preface în pustiu întregul pământ

Ea nimiceşte pe toţi păcătoşii care sint



A cerurilor stele din cale s-or oprii

Şi Oreonul atuncea nu va mai strălucii

La răsăritul lui, soarele se va întuneca

Şi luna si luceferi nu vor mai lumina



Şi zice Domnul, zice Domnul, dragii mei

“ Voi prăpădii lumea pentru răutatea ei

Pe cei răii pentru nelegiuiri voi prapadii

Voi face mândria trufasilor a se sfârşii

Şi sementia celor asupritorii voi doboriii

Aceasta voi face cand mă voi amarî



Pe oameni mai rari voi face ca aurul curat

Mai scumpi vor fi ca aurul ce-I in Ofir lucrat



Pentru aceasta cerurile cu tot voi clătina

Pământul întreg voi zguduii din temelia sa



S-atuncea ca o caprioară ce-I speriată tare

Ca o turmă fără pastor, se va intoarce fiecare

Fiecare se va intoarce la poporul lui de va venii

Fecare dintre oameni în ţara lui atuncea va fugii”