Poezie Răsare o lumină

“E Cel ce nu se dă în siluire

Ci stă la uşă, blând şi răbdător.

Când îi deschid mă scaldă în iubire.

Lui mă închin, atât îi sunt dator!”

Nicolas Dinu,





Totusi întunericul vesnic nu va împărăţii

Pe pământul in care acum e necaz, zorile se vor ivii

Dupa ce in trecut a acoperit cu ocară

Pământul a lui zabulon si a lui Neftalii ţară

In vremuri viitoare cu slavă se va acoperii

Tara de dincolo de Iordan,Galilea, ce lângă mare o fi



Poporul ce umbla în întuneric ,vede o mare lumină

Peste cei ce locuiau în umbra morţii,răsare o lumină



Tu îmulţesti poporul şi-I dai mari bucurii lui

Şi el se bucură înaintea Ta ca-n vremea secerisului

Jugul ce apăsa asupra lui,toiagul ce spinarea-I lovea

Le-ai sfarimat nuiaua care pe ei ii asuprea



Căci orice incăltăminte in luptă purtată

Şi orice haină de razboi de sânge pătată

Vor fi aruncate, vor fi aruncate pe loc

Vor fi aruncate in flăcări si sa fie arse in foc



Căci un copil ni sa nascut, un fiu ni sa dat

Domnia pe umarul Lui va fi, Il vor numii Minunat

Sfetnic, Dumnezeu tare şi Dumnezeu sfânt

Părintele vesniciilor,Domn al păcii pe pamânt



El va face sa crească domnia Lui

O pace fără de sfarsit, va da scaunlui Lui

Impărătia Lui o va sprijinii in veac si o va întării

Prin judecatăsi neprihanire căci râvna Domnului va fi.