Poezie Cuvântarea doua a lui Pavel

Cuvântarea doua a lui Pavel

(La Atena)



(Cuprinde Fapte 17. 22-31.)



Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele eu vă găsesc foarte religioşi

Căci pe când străbăteam cetatea voastră, am văzut zeii frumoşi,

Şi când mă uitam de aproape, la lucrurile voastre de nedescris

Am descoperit chiar şi un altar, pe care cu mărinimie este scris:



,,Unui Dumnezeu Necunoscut!’’ Ei bine, ceeace voi toţi cinstiţi

Şi la ceeace voi vă închinaţi acum fără să cunoaşteţi, mulţumiţi,

Aceea vă vestesceu, pentrucă Dumnezeu, e Dumnezeul cerului,

El este Acela care a făcut lumea, şi este Domn şi al pământului.



El nu locuieşte în temple luxoase, lucrate de mâinile omeneşti

Şi nu este slujit de oameni, stăpâniţi de felurite înclinaţii fireşti,

Ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, şi pentru care El nu poate,

Tocmai El, care dă tuturor viaţă şi suflare lucrurilor cele create.



El a făcut ca toţi oamenii, înmulţindu-se, dintr-unul singur ieşiţi,

Să locuiască pe toată faţa pământului, în toate părţile răspândiţi;

Le-a aşezat anumite vremi şi a pus, după neam anumite hotare

Locuinţei lor; ca ei să caute pe Dumnezeu, în conştiinţă fiecare!



Să se silească să-L găsească bâjbâind în jurul Lui şi căutându-L,

Măcar că nu este departe de fiecare din noi, acum aşteptându-L,

Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, de când ne-am născut

După cum au zis şi unii din poeţii voştri, despre El că ne-a făcut:



,,Suntem din neamul lui’’...Şi astfel dar, să cugetăm la El mereu,

Nu filozofând nimicuri, fiindcă suntem de neam, din Dumnezeu!

Nu trebuie sa credem că Dumnezeu, ce-a creat cele descoperite,

E asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite şi şlefuite...



Cu meşteşugirea şi iscusinta omului, care de El s-a tot îndepărtat...

Dumnezeu nu ţine seama, de vremile de neştiinţă, şi S-a îndurat;

El porunceste acum, tuturor oamenilor de pretutindeni, să creadă,

Să se pocăiască, pentruc-a rânduit o zi, când tot omul o s-o vadă.



În care va judeca lumea după dreptate, după Legea Sa cea mare,

Prin Omul pus, pe care L-a rânduit pentru aceasta, în crucificare,

Şi despre care a dat tuturor oamenilor, cea mai măreaţă dovadă

Netăgăduită, în faptul ca L-a-nviat din morţi, ca mulţi să-L vadă!



Flavius Laurian Duverna

15 martie 2009.