Poezie Pe cine porţi în Inimă?

De eşti lovid de valurile lumii

Şi barca vieţi tale se scufundă

Priveşte-n sus, pe razele luminii

Salvarea-ţi vine pe-o cerească undă!



Căci cineva în ceruri mai vheghiază

La cel ce caută-n Domnul adăpost,

Fiinţa ta, Hristos o-mbărbătează,

Şi face ca viaţa s-aibă rost!



Să nu disperi, când greul te apasă

Chiar dacă-adesea crezi că nu mai poţi,

Isus pentru o vreme doar te lasă

Dar El veghiază, la a tale porţi,



La poarta inimi mereu priveşte

Să vadă pentru cine se deschide,

Să vadă, cine oare Îl iubeşte,

Iubirea Lui e fără de cuvinte!



El pentru noi s-a dus până la moarte,

Căci ne-a iubit cu o iubire sfântă,

Ne-a curăţat de-a noastre vechii păcate

Ne vrea în Ţara, de El pregătită!



Priveşte El la gândul tău pe cale,

Chiar dacă zici că mergi spre veşnicie,

Oare te urci? Sau te cobori în vale?

Oare mai eşti cu gându-n pribegie?



Hristos ne vrea să fim noi devotaţi

Să renunţăm la tot ce-a fost cândva ,

În luptă El ne vrea bine-narmaţi

Cu-a Lui cuvânt, ce ne va ajuta!



Atuncea-L vei simţi că E-n lucrare

Urcând cu tine înspre veşnicie,

El vine când te vede-n disperare

Şi-ţi dă să bei din apa Lui cea vie!



De ai ajuns sugativat de viaţă

Şi parcă peste tine-I numai nor!

Mai ai în cer prietene-o speranţă

Întoarce-te la al tău Salvator!



De-ţi pare grea povoara câte-odată

Şi te apleci sub greul ei pe drum,

În cer să ştii, că ai şi tu un Tată,

Întoarcete la El, dar chiar acum!



Nu aştepta să vină bătrâneţea

Căci nu ştii când Isus va reveni!

Vino la El şi dă-ţi azi tinereţea

Să poţi fi gata, de al întîlni!



Poate căci mâine va veni pe nor

Dar nu un Salvatorul de-altădată,

Ci va veni ca un Judecător

Şi tu vei sta atunci la judecată,



Întoarcete dar astăzi la Isus

Predă-ţi azi viaţa Domnului

Atunci, nu vei simţii urcând în sus

Căci El te va lua în palma Lui,



În palma care a fost perforată

Pentru un păcătos la fel ca tine,

Dar haina ta, de El va fi spălată,

Şi te va duce într-o nouă lume!



Cu El nu este greu în suferinţă

Când varsă ochii lacrimi ca şi ploaia,

Strigă la Cel ce-aicea ţi-a dat viaţă

Şi El va ridica toată văpaia!



Văpaia focului ce arde-n tine,

De-o vreme-ndelungată pe pământ

El îţi va şterge-atunci, orice suspine,

Dar poartă-L tu în inimă şi-n gând.



Sunday, March 15, 2009gl