Poezie Dreptul la vesnicie

DREPTUL LA VESNICIE





*****

Domnul şi astăzi oferă multora calea spre cer,

Dar puţini sunt aceea, ce sunt gata să primească.

Să se plece azi la cruce, multora timpu-i efemer,

Fug de harul mântuirii, fără să se mai gândească.



Nu vor de rugăciuni să ştie, nici de post şi înfrânări,

Vor atâta doar să ştie, cum pot aduna averi,

Cum să-şi facă pe plăcere, unde-i loc de desfrânări.

Căci ei cred că de la viaţă, asta-i tot ce poţi să ceri.



Deşi-s nişte biete luturi, modelate de-un Olar,

Ce-au primit suflare de viaţă şi chip dumnezeiesc,

Nu ştiu să preţuiască viaţa, ce le-a fost dată-n dar,

Răzvrătiţi și plini de-ndiferenţă, trăirea şi-o însoţesc.



Noi cei ce am înţeles chemarea şi-am dorit salvare,

Şi-am alergat la Domnul, în cer să primim un loc.

Să veghem să nu cădem saturaţi în nepăsare,

Să nu ajungem lăstare pentru aruncat pe foc.



Urcuşul spre vârf de munte, nu-i uşor, dar nici greu,

Supuşi şi-n toate ascultători, ajungem în culme sus.

Trecem orice obstacol şi capcane-ntinse de rău,

Cu însemnele puterii primite de la Isus.



Răbdarea-n iertare faţă de cel ce-aruncă ocară

În faţa nedreptăţilor care minciuni răspândesc,

Schimbă firea umană şi-o urcă pe-a iubirii scară,

La înălţimea staturii unui copil dumnezeiesc.



Haina albă, imaculată ce-n cer îţi va fi dată,

Poartă aici durerea suferinţei de la Calvar.

Şi cununa victoriei ce-o vei purta odată,

Va fi o răsplată, căci lupta n-o duci în zadar.



Nesfârşita gloată adună pe poporul creştin,

De mii de ani încoace tot sub cruce se strânge.

Spre Ţara cea Sfântă merge puţin câte puţin,

Pas la pas, sub harul divin ce spală cu sânge.



Slăvitul Stăpân a purtat ocară şi osândă,

Ce se cuvenea să poarte întreaga omenire.

Sub picătura de sânge, omenirea plăpândă

Primea din iubire şi har dreptul la veşnicie.



Amin.