Poezie Piţigoiul

(Fabulă)



E totul sfânt în alb întreaga tară-

Din munţi cobaoara calea ce-a de car

Curată e natura iară

Şi încărcată, plină e de har



O cetina de brazi zaresc-

Si-o cascioara cum e pe la sat

Si fulgi cad si iarasi se opresc

Si totul pare minunat



Un gard de sârma si apoi gradina

Un pitigoi zaresc spre rasarit

Ca zboară inspre casă dă să vină

Mai oameni buni de cuib m-am rătăcit



Din bete l-am făcut în vară

Si-am stiut să merg la el oricând

Bătut-a vântul însă de aseară

Cu el zapada multă aducand



Nu-l mai zaresc prin cetina albita

Odihna caut unde a odihnii

Pe linga casa voastra ingrijita

Lasati-ma oricind a poposii



Fărămituri ce se aruncă

Le iau ca hrană n-am să stric nimic

Sunt alungat din munte si din luncă

Lăsati-ma pe lingă voi,va zic



De-o trece iarna, iarăsi o cântare

Vă voi cânta peste grădină

Cânta-voi ,cere-oi binecuvântare

Peste viata ce vă e crestină

…..

Ca pitigoiul e al vostru frate

Tu nu uita poate-i al tău vecin

Din cuib sunt finţe alungate

Deci dă fărămituri de eşti creştin