Poezie Mintuitorul (2)

Din cer venit-ai din nemurire

Si-n iesllea umila te-ai nascut,

Sa semeni pe pamint iubire

Partas cu omul te-ai facut.



Si imbracindu-te cu haina

Intruchipari pamintesti,

Ai vrut doar sa descoperi taina

Ascunsa-n limite ceresti.



Necunoscut de lumea noastra

Tu pogorit-ai pe pamint

Lasindu-ti , slava ta cereasca

Si gloria din cerul sfint.



Cintat-au! ingerii din ceruri

Uninduse-n cerescul cor

Cintati! va bucurati de-a pururi

Vi s-a nascut mintuitor!



Pastorii au plecat in graba

Crezind ce ingerii le-au spus

S-au inchinat si i-au dat slava

La cel ce a venit de sus.



Pe cimp pe magii din depatare

Ii conducea o stea lucind

Ca sa gaseasca locu-n care

Veni Mesia pe pamint.



Pe acel de care povstira

Cu multa vreme in trecut

Profeti care-au zis ca-n ieslle

Pe paie-n grajd va fi nascut;



Asa! s-a profetit si iata

Ca-n noaptea!sfinta a venit

Cind Dumnezeu Cerescul Tata

Pe Fiul sau ne-a daruit.



Caci fost-a EL trimis in lume

Umil sa vina si sarac

Ca orce om prin sfintu-i nume

Spalat sa fie de pacat.



Ca sa reverse bunatate

Si indurare pe pamint,

Sa faca tuturor dreptate

Asa pere'cum e cerul sfint.



Noi tie ne-nchinam ISUSE

Cintind cu-al ingerilor cor

Ca ti-ai nascut umil in ieslle

Ca sa ne fi MINTUITOR.



amin 14/03/09