Poezie E iară primăvara

E-atâta primăvară…



E-atâta primăvară-n mine Doamne,

Săgeată mi-s fiorii unei taine,

Lumini lăuntrice încep a prinde,

Cântări de rugă ce inima-mi aprinde…



Adie-n aer miros de iarbă crudă,

Închis în floare e parfumul încă,

Boboci tăcuţi la marginea câmpiei,

Deschide-vor luminii cupele beţiei



Şi bate-un dor în bumbi molatici,

Să fie flori în corni sălbatici,

Să-şi lase-n rod pe ramuri bolte,

Firea mănunchi a florii volte...



Tresare-n toate freamăt de poveste,

Din somn trezite în nopţile albastre,

Căldura şi lumină le scoate din abis,

Şi-n orice vietate respiră blând Isus!



Mi-e iară sufletu-nsetat după lumină,

Fragil ca şi o frunză pe tulpină,

Şi-i mistuit de-a cerului poruncă,

Să pună-n cânt iubirea Lui adâncă…



10.03.2009