Poezie Mantuire

MANTUIRE



Ioan 5:8

"Scoală-te", i-a zis Isus, "ridică-ţi patul şi umblă."

Marcu 10:51-52

„Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: "Ce vrei să-ţi fac?"

"Rabuni", I-a răspuns orbul, "să capăt vederea."

„Şi Isus i-a zis: "Du-te, credinţa ta te-a mântuit.

" Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.”

*****

Erai plin de Slavă, dar ai venit

Ca să creşti şi trăieşti în mediul

Unde omul era-n păcat înţepenit,

Şi răutatea-şi vărsa veninul.



Bolnavi în trup şi-n suflet

Eram atraşi de-a Ta iubire.

Păcatul ne sfârşea în umblet,

Tu ne trezeai din adormire.



Ne-ai iertat, vindecat de boală

Şi orbilor le-ai dăruit vedere.

Slăbănogului i-ai spus: „scoală

Şi umblă!”, şi i-ai dat putere.



Leproşii la Tine au găsit milă,

Îndurător, vindecare ai dat.

Mulţimea te urma milă cu milă,

Sorbea Cuvântul Tău minunat.



Cu glasul Tău blând, iubitor,

Suflarea-ntreagă a fost hrănită.

Ai potolit foamea mulţimilor,

Cu peşti şi pâinea înmulţită.



Şi-n puterea rugăciunilor,

Te rugai la Tatăl cu suspine.

Şi-n toate Lui ascultător,

Doreai iertarea pentru mine.



Tot cerul aştepta lucrarea

În care Tu Isus-Neprihănire,

La Cruce, terminai umblarea

Dând vieţii mele mântuire.



La Golgota moartea lovea

În Tine-Sfânt şi Nemuritor.

Păcatul meu sânge cerea,

Tu dădeai iertare tuturor.

Amin!