Poezie Lacrimi secate

LACRIMI SECATE



*****

Nu mai am lacrimi, izvorul lor a secat,

Durerea grea pe toate mi le-a uscat.

Un nod stă-n gât, strigătul a amuţit,

Glasul durerii abia se face auzit...



Aş vrea să plâng, de povară să scap,

Dar lacrimile în ochi nu-mi încap.

Storşi de atâtea lacrimi s-au înroşit,

Sub picăturile sărate văzul s-a sfârşit.



Ochii minţii storc lacrimile bine-ascunse,

Cu acele înţelesuri ce nu pot fi pătrunse.

Dar Isus le ştie foarte bine pe toate

Şi acele dureri în lacrimi scăldate.



Suferinţa smulge sudoare de sânge,

Inima sfâşiată sub durere se frânge.

Strigă durerea mută pe uliţa tăcerii

Sub braţul întins al binecuvântării.



Uitate de vreme lacrimile secate,

Nu-s uitate de Cel ce face dreptate.

Strânse-n burduful binecuvântărilor,

Dau vedere ochilor în zorii zorilor.



Surâsul timid bucuria înlăcrimează,

Căci după nor cerul se înseninează,

Soarele urcă plin de îndrăzneală,

Căci inima în Isus nu se-nşeală.



Amin!