Poezie A doua zi

Mi s-a împietrit al meu cuvânt,

Iubirea a rămas în urmă,

Mă plec cu gândul la pământ

Şi mă întreb de am eu umbră.



Pe drept cuvânt umbresc doar locul,

Că fapta josnică mă îndeamnă,

Să-mi părăsesc în viaţă scopul

Şi să-mi dezbrac cereasca-mi haină.



Dar totuşi mai nutresc nădejde

Ce-mi zvârcoleşte doru-n mine,

Să capăt umbră de iubire

Că Doamne vreau să cred în Tine!



Mă doare un sfert din viaţa mea, mă doare,

Că m-am grăbit spre a doua zi,

M-am poticnit în zări solare

Şi am uitat un timp "a fi".



O zi de mă mai doare, o zi,

Promit să îmi petrec în soare,

Tot restul vieţii de-aş mai fi,

Acelaşi om a doua zi!