Poezie Cantariti de Dumnezeu

CÂNTĂRIŢI DE DUMNEZEU...



Ne-ai cântărit, Părinte

Şi ne-ai găsit uşori

Adusu-Ţi-am cinstire

Numai la sărbători

Din Cartea veşniciei

Servit-am foarte rar

Şi-n loc să dăm dulceaţă,

La fraţi, le-am dat amar.



Cântarul Tău e drept

Nu minte niciodată

Ne-ai măsurat pe toţi

Cu-a Ta măsură dreaptă

Şi mult Te-ai întristat

Văzând cum nepăsarea

S-a răspândit enorm

Şi-a înflorit uitarea.



La unii dintre noi

Ai constatat chiar ură

Pe alţii i-ai văzut

Cum slava Ta o fură

Pe cei în suferinţă

Puţin i-am cercetat

De ospitalitate

Aproape c-am uitat.



Ba câteodată-n vorbe,

Aprinse, ne-ai găsit

Şi n-ai avut în noi

Un loc de poposit

Eram prea ocupaţi

Să nu pierdem un show,

Să delectăm privirea

Cu-al filmului erou.



Cât am iertat pe fraţi?

Cât am cerut iertare?

O, prea puţin! O ştim!

Păcatul nostru-i mare

Invidia ne-a ros

Şi încă ne mai roade

Şi astfel nu putem

S-aducem sfinte roade.



Cunoşti făţărnicia

Ce-o afişăm deschis

Atunci când noi uităm

Ruta spre Paradis

Am fost atinşi de colbul

Doctrinelor nesfinte

Şi n-am avut în suflet

O dragoste fierbinte.



Ne-am depărtat de Tine

Prin bârfe şi minciuni

Şi tot mai rar ’nălţat-am

Cântări şi rugăciuni

Credinţa ne-a slăbit

Murit-a pasiunea

Au dispărut din noi

Elanul, viziunea.



Ne iartă sfinte Tată

Vrem, azi, să ne-ndreptăm

Cerinţa Legii Tale

Vrem să o respectăm

Ca în cântarul Tău

S-avem o greutate,

Să locuiască-n noi

Divina Trinitate.



25 Februarie, 2009