Poezie Semn de primăvară...

Semn de primăvară...



Azi e plin cerul de vrajă,

Ca o zbatere de aripi,

Scuturând din nouri iară,

Fulgii albi în primăvară!



Cu o ultimă suflare,

Se cern norii de ninsoare,

Cu migală de sihastru,

Din rupturi de cer albastru!



Gem tulpinele bătrâne,

Cer s-atingă în coroane,

Vântul jucăuş în pale,

Le vaită prin ramuri rare!



Iar pământul din strânsoare,

Lasă liber să tresară,

Un cercel de floare albă,

Razele să-l prindă-n salbă!



Freamăt viu în toate este,

Pofta vieţii le răzbate,

Cânt prin ramuri se-aude,

Ulii se bocesc flămânde,



Iară mie, ceru-nalt,

Mi-a trimis un fulg mărunt,

Drept pe geană-mi se opreşte,

Lin începe să se mişte,



Bob de apă se preface,

Într-o lacrimă se scurge,

Ca un strop de rouă mută,

Ce-i furişă într-o cută...



Nu e lacrima cea tristă!

E extazul de-o clipită,

Ce-i ca fulgul de uşoară,

Când Domnul îmi varsă Harul!



Bucuria se uneşte cu regretul,

Pleacă-un timp şi vine altul,

Cum e rânduit de veacuri,

Cu abisuri şi urcuşuri,



Iară eu ...îmi vărs prinosul,

Care-mi umple tainic ceasul.

Flori de gând pe albul foii,

Lasă semne primăverii...



20.02.2009