Poezie Topesc în suflet o cântare

Topesc în suflet o cântare

Un murmur parcă izgonit

Din inimă spre Domnul care,

Şi tu şi eu L-am răstignit.



Ce aş putea mai mult să spun

Decât au spus-o alţii poate,

Un singur lucru mai compun

Că e izvor de bunătate.



Ne naşte-n Duh,ne izbăveşte,

Ne poartă paşii pe alei

Şi nu e altul ce iubeşte

Atât de mult copiii Săi.



Noi răi fiind L-am pălmuit

Şi L-am scuipat adeseori,

Mă doare gândul că am gândit

Cum pot lovi de atâtea ori.



O, Doamne câte ţi-am făcut

Şi totuşi Tu nu iei aminte,

Smerit şi blând Te-am cunoscut

Prin ale Tale taine sfinte.



Captiv mă fac iubirii Tale

Părtaş al dragostei de sus,

Îţi port în suflet Osana-le

Slăvit să fii în veci Iisus!