Poezie Zece creștini

Zece creștini "mititei" se-mpărțeau în două,

Unul nu ținea cu ei, și-au rămas doar nouă!



Nouă creștini s-au gândit că e timpul copt

Să-ngrijească de săraci, și-au rămas doar opt.



Opt creștini au observat anumite fapte,

S-au pornit pe criticat, și-au rămas doar șapte.



Șapte creștini erau "buni", însă unul trase

Niște halbe la măsea, și-au rămas doar șase.



Șase credincioși "de rang", nu de la opinci,

Unul a fost ofensat, și-au rămas doar cinci.



Cinci creștini "evlavioși" se distrau la teatru,

Unul nu s-a mai întors, și-au rămas doar patru.



Patru sfinți filozofau zilnic între ei,

Unul a vorbit prea mult, și-au rămas doar trei.



Trei creștini se tot gândeau care-i mai de soi,

Să-l aleagă predicator, și-au rămas doar doi.



Doi creștini...iar cel mai mic cam iubea tutunul,

A plecat nepocăit, și-a rămas doar unul.



...Un creștin, doar un creștin..., unul ca și noi,

A vorbit despre Isus, și-atunci au fost doi.



Doi creștini când s-au rugat, Domnul le-a dat rouă,

Harul lui a fost bogat, și-au ajuns la nouă.



Nouă creștini s-au unit pentru mărturie,

Și-au crescut, s-au înmulțit, și-s acum o mie...



Înțelege, frate, azi, că nu-ți spun povești,

Că din soiul ăstora poate și tu ești.



Ori ești martor, martor viu, și iubești lucrarea,

Ori ești cu echipa rea..., cea cu demolarea!