Poezie ,,Nu pleca,,

Când cu Dumnezeu m-am întâlnit

Eram trist, cu gânduri de plecare

Însă El atât de dulce mi-a vordit

,,Nu pleca, căci după numai e salvare,,



Câte glasuri auzit-am până-atunci

Dar nici unul n-a vorbit atât de bine

Despre Mântuirea, ce la Golgota pe stânci

Sa făcut păcat pe cruce pentru mine



Toți acei, ce îmi vorbeau odinioară

Îmi spuneau că nu există Dumnezeu

Tot mai grea simțeam in mine eu ppovara

Traiu-mi devenea din zi în zi mai greu



Nu știeam ce vreau, și unde mă îndrept

Hotărât era sfârșitul vieții mele

Mintea-mi se lupta cu sufletul nedrept

Ridicând din când în când privirea-mi înspre stele



Auzit-am când eram copil, odată

Cum că-n ceruri sus există Dumnezeu

Și că ce-i ce-n adevăr îl cată

El le poate ridica păcatul greu



Am îngenunchiat în mijloc de ruine

Și-am strigat cu glas, din răsputeri

,,Dacă Tu exiști, coboară-Te la mine

Căci să urc spre Tine, eu nu am puteri,,



Întro clipă am simțit căldura unui foc

Și un glas, ce mă-ntreba,, ce vrei să-ți fac,,

Lăcrimând am spus,, o Doamne iartă-mă , te rog

Fă-mă ca să-ți fiu mereu pe plac



Căci prea mult am fost plăcerea celui rău

Îmbrăcat cu haina sărăciilor lumești

Am purtat un jug, ce m-a adus în hău

Dar azi Doamne înțeleg, doar Tu ești Cel ce mă iubești



Dă-mi puteri să pot lăsa azi zdreanța lumii

Să urmez a Ta povață, zi de zi, neâncetat

Rugăciunea, postul și aprinși cărbunii

Să-mi conducă restul vieții-sfânt, neintinat.



Amin!