Poezie EL a venit...

EL A VENIT...



El a venit să şteargă apăsarea

Adusă de netrebnicul curent

Ne-a transformat voinţa, starea

Atât de mult îi preţuim chemarea

Văzând că nu este indiferent!



El a venit din sferele astrale

Unde-s splendori fără egal

S-a coborât, smerit, în Vale

Dar n-a purtat nici scut, nici zale

Şi n-a atins făpturi în mod fatal...



Ci-a alinat cu suflul Lui fiinţe

Zdrobite de năpaste, agonii

A vindecat atâtea neputinţe

Ne-a revelat eternele cerinţe

Şi ne-a sădit în suflet simfonii.



Puterea Lui dărâmă ziduri

’Nălţate din nimicnicii

A pus divinitate-n viduri

Şi-a transformat acele gânduri

Învăluite în nevrednicii.



El a venit nu să dicteze

Ci să îndrume către Rai

Şi vrea pe toţi să-i înfieze

Ca să-i înveţe să lucreze

Să pună rost, menire-n trai.



Când a sosit în misiunea

Ce-a fost gândită-n Paradis

El a vestit că rugăciunea

Ne-nsufleţeşte viziunea

Punând în noi cerescul vis.



Lucrarea Lui e de valoare,

E Testamentul lumii-ntregi

Cine-o-nţelege-i dă onoare

Şi Îl slujeşte cu ardoare

Pe-Acel ce-i Rege între regi.



22 Februarie, 2009