Poezie Uitate gânduri

Uitate gânduri iarăși te-nfioară

și dureros te arcuiești în pat.

Trăirile-ți fac inima să doară

iar sufletul adânc ți-e-mpovărat.



Ai așteptat ca praful să se-aștearnă

pe vorbele rostite fără rost,

pe faptele ascunse de lumină...

Dar ai uitat că ele cer un cost.



La ce te-ajută să te dai drept altul:

un sfânt, un înger coborât de sus?

Cel ce cuprinde-n Sine și înaltul

nu vede că te-ndrepți înspre apus?



Nu vede că mândria te îndeamnă

să-i minți mârșav pe frații tăi de corp?

Te-arăți pios, dar asta nu înseamnă

că nu plătești de ce ai strâns în snop.



Și-acuma gemi fără de alinare

și nu găsești odihna-n așternut.

Un licărit în ochii tăi apare

iar gemetele zgomotos se-ascut



ca-ntr-un torent de ape-nvolburate

ce vrea să te înghită-n spuma lui

și istovit de-atâta luptă-n noapte

te lași cu totul moale-n valul lui.



Dar când te crezi fără de vreo scăpare,

o mână fermă te cuprinde strâns

si-ndată simți o dulce mângâiere

iar gemetele tainic ți s-au stins.



Mâna divină ca pe pat te ține

iar tu degrabă te și liniștești.

Boabe de rouă îți lucesc în gene

și-n plâns sfâșietor te pocăiești.



Mâna care te ține iubitoare

te leagănă să dormi netulburat

și ochii ți-i închide-n odihnire

iar tu te lași în vis de ea purtat.



Galați, 12/13 febr. 2009