Poezie Lacrima Cerului

Lacrima Cerului



La ceas tainic de înserare,

Sufletul vede cuprins în visare

Cum inima arde-n candele sfinte

De-un dor nemărginit,făr de cuvinte.



Liniștea s-așterne-ncetișor

Peste vântul care adie gânditor,

Izvoare de iubire plâng în tăcere

Peste ființa cuprinsă de durere.



Din cupola pură a cerului

Se pogoară roua cuvântului.

Picură lacrimi peste floarea de crin

Și-n suflet se strecoară un suspin.



Fire de lumină nesfârșite vin

Și valuri de iubire împresoară lin,

Un soare-n raze luminat.

În cerul meu-fii binecuvântat!





21 .02.2009