Poezie Noi, străini...

Noi, străini...



Noi străini când rătăceam

Fiindcă eram fără de Tine,

Doamne, liniştea n-aveam

Pe drumurile vieţii-n ruine!



Tot ce este în lumea mare

Cu-al ei farmec de plăceri,

Ne ţinea-n vaga-ncleştare

Care ne-strângea-n dureri.



Doamne, deşi nu departe

Te-aflai de noi, pe cărare,

Cugetam gânduri deşarte

La jertfa-Ţi cea salvtoare!



Dar în marea-Ţi bunătate

O! Tu ni Te-ai descoperit,

Ca Cel Sfânt ce ştie toate

Căci eşti Cel ce n-eai zidit!



La chemarea Ta duioasă

La prea sfânta-Ţi glăsuire,

Ne-am întors umili acasă

Şi-am dat vânt la rătăcire!



Liniştea prin pacea Sfântă

Doamne-acuma, am găsit,

Şi-n dragoste, inima cântă:

Ne-ai iubit, ne-ai mântuit!



Flavius Laurian Duverna

13 februarie 2009