Poezie Faptura cea noua- Bucuria

"Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic:bucurati-va!"

Filipeni 4:4



Bucurie, dar divin,

Ce te-ai coborat din slava,

Tu ne-ai preschimbat in vin

Apa-amara si bolnava.



Candva rataceam departe;

Nu stiam de darul tau.

Ma-ndreptam incet spre moarte,

Fara sa imi para rau.



Adormisem in pacate

Ca la umbra de copac.

Auzeam mereu doar soapte,

Ca e bine tot ce fac.



Cand te-ai coborat la mine,

Tu, minune fara forma,

Am simtit ca nu-mi ramane

Nimic din a lumii vorba.



Am primit in dar iubirea

Si am fost apoi iertat.

Tot ca dar, si mantuirea

Mi-a fost data atunci, odat'.



Bucuria mantuirii

Este darul meu ceresc.

In mine, viermii-ntristarii

Nici un loc nu mai gasesc.



Am bucurie-n intristare.

Chiar cand trec prin mari nevoi,

Stiu ca Domnul e cu mine!

Nu sunt singur; suntem doi...



Cand afara e furtuna

Si ma simt in suflet frant,

Bucuria mi-e cununa,

Si putere, si avant.



De cand esti a mea comoara,

De cand mi-ai patruns in suflet,

Tot in jur e primavara

Si usor e al meu umblet.



Bucurie, floare rara,

Plina de miresme dulci,

Tu imi vindeci orice rana...

Pace-n suflet imi aduci!