Poezie Ca o floare tremurândă....

Ca o floare tremurândă…



Ca o floare tremurândă,

Ca o pasăre ce cântă,

Ca un susur de izvor,

Se trezeşte-n mine-un dor,

Ce se-nalţă tot mai sus,

Spre-Acel ce-n min`L-a pus!



Din iubirea-I fără margini,

Scriu epistole în pagini,

Ne-a creat un Veşnic Faur,

În al vieţii cerc de aur,

Să fim piatra din montură,

Un rubin plin de căldură!



Şi, în două ne-mpărţi,

Cei ce vor şi cei ce ştiu,

Unii pun accent pe slovă,

Fără a sta un bob zăbavă,

Alţi îmbracă haina firii,

Roşi de viermi şi şovăire.



Fraţi ne-om întâlni la cruce,

Vestea Bună de vom duce,

Luând-aminte de la sfinţi,

Plătind lacrime fierbinţi,

Strâns-o mâna în tăcere,

De ne dă sau de ne cere!



Vom gusta smeriţi salvarea,

Chiar din palma-I îndurarea,

Dulcea clipă a ispăşirii!

În Duminica iertării,

Inimi vom lasa deschise,

Să primim ceruri promise!



Ca o pasăre ce cântă,

Ca o floare tremurândă,

Ca un susur de izvor,

Se trezeşte-n mine-un dor...

Domnu-n suflet mi-a sădit,

Bob din dorul cel mai sfânt!



11.02.2009