Poezie Steaua şi Magii

Steaua şi Magii



S-au risipit, pe ceruri norii

Si-azurul clar s-a limpezit,

Născându-se-n inimi fiorii

Când steaua sus, a răsărit.



Ea aducea vestea cea bună:

Că s-a născut un Pruncuşor,

Ce va purta pe cap cunună

Ca-Mpărat Sfânt, al tuturor.



Când nişte Magi din răsărit

Pornita-n sfânta investigare,

Voiau a şti, cum s-a-mplinit

Măreţul semn, atât de mare.



Mergeau cu inima-mpăcată

Să vadă acel Prunc Împărat,

Iar steaua pe cer, minunată,

Le marca drumul, neîncetat.



Şi încărcaţi, cu daruri multe

Au mers ei pân-la Ierusalim,

Dela Irod, vroind s-asculte

-Unde-ar fi locul cel sublim,



Al Împăratuui, nou născut?

Am venit, spre-a ne închina,

Că steaua Lui, noi am văzut

Pe ceruri sus cum strălucea!



S-a întristat Irod foarte mult

La vestea aceasta, a auzirii,

Şi tot oraşul, într-un tumult

S-a turburat, la vestea ştirii.



Şi adunând, preoţii cei mari

La sinedriu, pentru a-ntreba,

Si pe vestiţii, mari carturari,

Raspuns el le-a cerut să dea.



-Unde... şi când se va naşte

Mesia, cel anunţat din vecii?

Şi dac-acel loc se cunoaşte,

Cum a fost scris, în profeţii?



Toţi au răspuns într-un glas:

-Da, chiar în oraşul Betleem,

Fiindc-aşa-i scris şi a rămas

Precum citim şi cum vedem!



Irod, prefăcut, cu glas dulce

La Magi a zis, de-L vor găsi,

Să-I dea de ştire, că se duce

Să I se-nchine, spre-al cinsti.



Însă în el avea-un urât gând

Să piardă Pruncul fără veste,

Şi astfel tronu-şi, asigurând

Să ştie că-n pace domneşte.



Şi Magii, la drum au plecat

Fiind mereu de stea conduşi,

Spre Betleem s-au îndreptat

Ca sinceri mesageri, dispuşi.



Şi steaua îndată s-a ascuns

Ca să înţeleagă că-n cetate,

Este un Prunc, ce va fi uns,

Ca Împărat pentru dreptate.



Şi dup-un timp ei L-au aflat

Şi daruri scumpe I-au adus,

Pân-la pământ s-au închinat

Că steaua astfel, i-a condus.



Şi în ţara lor, s-au înapoiat

Dupa un plan ce l-au făcut,

Vestind despre un Împărat

Cum El în staul, S-a născut.



Flavius Laurian Duverna

25 decembrie 2007