Poezie Jerfirea lui Isaac

Intr-o tara din Haldea

Au trait demult, odata

Calatori prin partea acea

Trei feciori si al lor tata.



Cel mai mare a fost Avram

Cu drept de mostenitor,

Cel mai mic a fost Haran

Mislociu era Nahor.





Si-au trait cu toti in pace

Cu copii si cu neveste,

Pana ce intr-o buna zi

Iata vine fara veste



Moartea cruda nemilosa

Si-l rapeste pe Haran,

Iar in urma lui ramane

Lot un copilas orfan.



Ce s-a intamplat apoi

Nu vom povesti acum

Fiecare a plecat

Separat pe al vietii drum



Noi vom merge cu Avram

Caci Iehova Dumnezeu

In Haran i-a poruncit

Iesi avram din cortul tau.



Ia pe Sara si pe Lot

Lasa tara, lasa tata,

Ca samanta ta va fi

Vesnic binecuvantata.



Si asa se intamplara

Lot se duse cu Avram,

Milca si Nahor ramase

Cu batranul in Haran.



Iar apoi trecura anii,

Incet unul dupa altul

Se gandea Avram cu jale

La ce i-a promis Prea Naltul



Inteleg ce vrei stapane

Si m-am inselat amar

Tu vrei ca sa mosteneasca

Robul meu Eleazar.



Nu Avrame zice Domnul

Nu va mosteni strainul,

Fiul ce-l va naste Sara

Numai el va fi stapanul.



Si-ti mai spun ceva Avrame

Fiul tau mostenitor,

Se va naste negresit

Chiar la anul viitor.



Si samanta i-ti va fi mare

Va umplea intreg pamantul,

Dumnezeul tau cel mare

Nu si-a tras nicicand cuvantul.



Si trecura iarasi vremea

De asteptare pentru el

Dar la anul Sara-i naste

Lui Avram un baietel.



Si trcura iarasi timpul

Se facu copilul mare,

Dar in fata lui Avram

Iarasi Dumnezeu apare.



Zicand -Prietene Avrame

Vreau o jertfa pentru mine

Pe Isaac ce ti l-am dat

Sa-l trimiti din nou la mine.



Dute si adu-l ca jertfa

Chiar in tara Moria

Junghiindu-l pe un munte

Care ti-l voi arata.



Vai ce mare incercare

Se abate peste Avram

Sa-mi aduc de jertfa fiul?

Singurul pe care-l am.



Da, de jertfa-l voi aduce

Daca asta-i voia sa

Caci eu stiu ca Domnul poate

Chiar din morti sa mi-l redea.



I-a doi slugi si un magar

Si copilul pregateste,

Iar dupa trei zile de mers

In tara Moria soseste.



Iar la poala muntelui

Se desparte de cei doi,

Si le spune ,stati aici

Pana ne intoarcem noi.



Iar urcand incet pe munte

Fiul zice:Cum se face,

Ca plecam sa aducem jertfa

Tata fara dobitoace?



Focul e la tine-n mana

Lemnele-s la mine-n spate

Si cutitul e la tine

Dar nu ajung acestea toate.



Si continua copilul

Cu sfiala:Tatal meu

N-ai luat un miel de jertfa,

Ce-i jertfesti lui Dumnezeu?



Dar raspunse bland baranul

Da,asa e fiul meu,

Dar de mielul cel de jertfa

Se-ngrijeste Dumnezeu.



Scurta i-o fi parut calea

Pana-n varful muntelui,

Unde trebuia sa simta

Pierderea copilului.



Nu dezvaluie scriptura

Lucrurile toate chiar

Dar putem sa intelegem

Ceasul greu de la altar.



Lemnele sant asezate

Doar sa aseze dobitocul

Funia e pregatita

Langa altar asteapta focul.



-Fiul meu asa o jertfa

Niciodata, n-am adus

Azi in loc de miel sau oaie

Tu pe lemne vei fi pus.



Ni te-a daruit stapanul

Mamei tale cat si mie,

Astazi insa ni te cere

Amin, voia lui sa fie.



Si cu bratul lui puternic

Iute pe altar la pus

Si cu ochii plini de lacrimi

Ridica cutitu-n sus.



Dar deodata ca un tunet

Se aude o strigare,

Stai Avrame nu-l lovi

Doar te-am pus la incercare.



Ti-am vazut acum credinta

Nimeni in lume nu te intrece

Si uitandu-se inapoi

Vazu in tufe un berbece.



I-l prinse si-l aduse jertfa

Inaintea Domnului

Multumind lui Dumnezeu

Pentru viata fiului.



Dupa jertfa i-si ia copilul

Si pe slugi si se intoarce,

La Beer Seba si i-si traieste

Restul zilelor in pace.



Jertfa lui ramane scrisa

Marturie pe pamant,

Azi te intreba si pe tine

Ce-ai jertfit pentru cel Sfant.



Domnul azi nu vrea ca jertfa

Pe copilul care i-l ai

Insa vrea cu mult mai mult

Vrea pe tine sa te dai.



Amin













Ce s-a inm