Poezie Să Te urmez...

Să Te urmez...



Să Te urmez Doamne Isuse

În scopul sublim de-a clădi,

Şi din dorinţele-mi nespuse

Să-ncep speranţe a-mi zidi.



Să-Ţi fac cunoscut durerea

Ce-apasă sufletu-mi zdrobit,

Şi să-Ţi spun că neputerea

Treptat şi încet, m-a istovit.



Să ma întăreşti, în neputinţă,

Să-mi dai măreaţa asigurare,

Că-n ascultare şi-n credinţă

Prin Tine-mi voi găsi salvare.



Să mă mângâi prin Cuvântul

C-orice necaz, e o-ncercare,

Neliniştea, s-o umple gândul

Că de sunt zlab, pot fi şi tare.



Durerile, care-mi sunt multe

Şi care le cunoşti o Doamne,

Nimeni nu ştie să le-asculte

Şi-n vindecări să le întoarne.



Căci nimeni, în afar-de Tine,

Nu-mi poate da o-ncurajare,

Să mă-ntărească, în suspine

Turnând balsam spre alinare.



De-aceea, în ţintele propuse

O! de a-Ţi urma necontenit,

Aş vrea să nu mă laşi, Isuse,

Ca-n încercări să fiu zdrobit!



Şi să-mi înalţ a mea gândire

Către-ndurarea Ta cea mare,

Căci numai Tu, eşti izbăvire

Şi-mi dai scumpa vindecare!



Flavius Laurian Duverna

08 februarie 2009