Poezie Să merg cu Tine!...

Să merg cu Tine...



Să merg cu Tine, o, Isuse,

Şi răspuns l-a Ta chemare,

Să Te-ascult, la cele spuse

Privind măreaţa-Ţi lucrare!



Să-Ţi urmez pe malul mării

Printre pescarii cei voinici,

Din zori la pragul înserării

Când ai să-Ţi cauţi ucenici.



Să fiu aproape, lângă Tine

Înconjurat de gloate multe,

Sorbindu-Ţi vorbele divine

Şi dornice mereu s-asculte.



S-aud vorbind de împărăţie

C-aproape este, se întinde,

Şi haru-Ţi sfânt, cu bucurie,

Cum păcătoşii toţi cuprinde.



Să fiu cu Tine, printre fraţi

Explicând vestea cea bună,

La cei trudiţi, şi nemâncaţi

Cu ucenicii de-a-mpreună.



Şi când în lanul cel de grâu

Vor rupe spice să mănânce,

S-aud cuvântu-Ţi ca un râu

Ce clipoceşte-n susur dulce.



Să văd cum cauţi în răbdare

Să-i scapi de reaua-nvinuire:

Căci ei în Sabat, fac lucrare

Rupand spice pentru hrănire.



S-aud c-ai vrea să înţeleagă

Căci ziua Sfântă nu-i clcată,

Şi că de-acuma se dezleagă

De tot ce-a fost împovărată.



Şi să-nţeleg, ce însemnează:

,,Mila voiesc,’’ de la oricine,

Pentru acei care-Ţi urmează

Voind ca să stea lângă Tine!



Şi să aud, cum le-aminteşti

Ispititorilor mârşavi, să ştie,

Căci Domn al Sabatului eşti

În veci de veci, din veşnicie!



Flavius Laurian Duverna

08 februarie 2009