Poezie Iubirea Lui...

IUBIREA LUI...



Iubirea Lui e făr-asemănare

EL a venit din glorii făr-apus

Să facă pe planetă o lucrare

Să ştie Terra că Rege e ISUS.



S-a coborât la noi în umilinţă

Mai jos de-atât nu se putea

În El găsim speranţă şi ştiinţă

El poate împlinire să ne dea.



Ştia că-L vor primi cu ură

Cei ce cu datini se hrăneau,

Cei ce sfidau trăirea pură

Şi pe sărmani îi respingeau.



Umbla din loc în loc să ducă

Mesajul plin cu sfinte veşti,

Umbla cu-n scop: ca să producă,

În om, dorinţe nelumeşti...



Unde-ntâlnea vreo tragedie

Stătea, punea pe răni balsam

În El era nobleţe, omenie

Aşa era al doilea Adam.



A plâns cu Marta, cu Maria

Când Lazăr era în mormânt

În El găsit-au bucuria

Cei ce aveau elanul frânt.



Pe orbi i-a vindecat să vadă

Splendorile ce sunt în flori

Şi-apoi să simtă şi să creadă

Că este-un plai mai sus de nori.



Pe cei pierduţi i-a scos afară

Din negura ce îi orbea

Şi-apoi văzut-au ce Comoară

E Cel numit Eternă Stea.



În lumea rece nepăsarea

Făcea ravagii ca şi-acum

Dar El şi-a-nsufleţit lucrarea

Cu milostenii şi parfum.



O, ce priviri şi ce cuvinte

Ieşeau din fiinţa-I de martir!

Spunea ce splendide incinte

Sunt Sus, dincol’ de cimitir.



Văzut-a mulţi respinşi Mesia

(Respinşi cu ură de cei duri)

El i-a primit, le-a dat tăria

Să se transforme-n noi făpturi.



Iubirea Lui nu-i teorie

Ci-i pildă vie de urmat

EL când era-n călătorie

Doar binecuvântări a dat...



Cu păcătoşi a stat la masă

Şi i-a convins că sfântul trai

Se naşte-n fiinţa credincioasă

Ce merge, zilnic, către Rai.



Scotea din îndrăciţi armata

De duhuri ce îi maltratau

Şi se uneau, apoi, cu ceata

Ce slavă Tatălui dădeau.



EL, Fiul Jertfei, Salvatorul

S-a dat pe Sine în final

Să ne croiască viitorul,

S-avem un ţel, un ideal.



Şi azi e-n jug ce cei ce poartă

Mesajul Lui, al lui Cuvânt

El nu e ca o mare moartă

Ci dă puteri prin Duhul Sfînt.



gc/15 Mai, 2009