Poezie Rămâi pe culme

RĂMÂI PE CULME



De: Paula Roman





Stau adeseori și mă gândesc

Dacă eu lumea o iubesc.

După cum Isus, Domnul ne-a învățat

Fără ca în schimb să cer ceva.



Simt cum inima de păcate mi s-a-ncărcat

Iar mânia,sufletul mi l-a marcat

Și am căzut de sus de pe-a credinței culme

Căci m-am gândit prea mult la mine și la lume.



Pentru că m-am îndoit în a mea credință

Și că nu am urmat a mea conștiință,

Acum sufăr și plâng în tăcere

Și cer de la Domnul a Sa mângâiere.



Cer de la El milă și iertare

Iar Scutul Lui să-mi fie a sufletului apărătoare,

Înaintea vrăjmașului să pot sta drept,

Iar în decizia mea să fiu ințelept.



Mă rog Domnului să-mi dea putere

Să trec cu bine peste a Satanei înjunghiere.

Iar când mi-e greu să pot iubi sau ierta,

Atunci la Domnul meu voi alerga.



Căci El este al meu veșnic Apărător

Și al turmei Sale Măreț și Bun Păstor.

Iar cât timp pe El Îl aleg,

De cel rău, eu mă dezleg.



“Cheamă-mă cu credință

Și îți voi da biruință”.

Așa zice Domnul, copiilor Lui

Căci mare e Puterea, Dragostea, Mila și Iertarea Lui.



AMIN!