Poezie Sunt gata să plec

Sunt gata să plec!



Un dor fără seamăn în suflet păstrez,

Un vis pentru ,,Veacul ce n-are sfârşit”

Cu toată fiinţa din zori să lucrez,

În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit.



Pe ,,Stânca vieţii” să stau neclintit,

Şi-n Ceruri palate mai mult să zidesc,

Mereu zi şi noapte deplin pregătit,

Să plec înspre ,,Ţara eternă” doresc.



Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer,

Pe ,,Malul speranţei” să fiu ca un far,

Prin lume al Păcii smerit mesager,

Ce poartă ,,Drapelul salvării” prin Har.



O clipă din viaţă să treacă nu vreau,

În care să nu împlinesc Voia ta,

Pe Braţul Tău tare smerit vreau să stau,

Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.



Fiorii plecării din lumea de chin,

Nu vreau niciodată în suflet să-i am,

Ci dorul de Cerul cel veşnisc senin,

Să-mi toarne în suflet al păcii balsam.



Mulţi ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc,

Cu Tine Isuse trăiesc fericit!

Şi dacă ar fii drumul meu să-l sfârşesc,

Să fiu totdeauna de zbor pregătit.



Şi dacă ar fii prin necazuri şi chin,

În ,,Valea umbrită de moarte” să trec,

Şi-n ziua durerii şi-n ceasul senin,

Să pot spune Doamne: Sunt gata să plec!



Ilie Belciu