Poezie Un fir de praf

Un fir de praf in galaxie

Un abur mic si trecator

Dar in iubirea-Ti fara margini

Asa cum scrie-n sfinte pagini

Tu ne-ai numit alTau popor



Creati de mana Ta divina

Ai vrut sa fim cu Tin* mereu

Dar ca ostiri trecand sub flamuri

Se auzira soapte-n ramuri

Si despartiti de Dumnezeu,



Am fost ,si trebuia sa fim

Iar lantul ne strangea din greu

Dar in nespusa-Ti maretie

Te-ai coborat din vesnicie

Preasfinte fiu de Dumnezeu



Cu mainile prinse-n piroane

Platea-i pacatul mult si greu

Redandu-ne iar bucuria

De-a mosteni imparatia ,

De-a fi din nou cu Dumnezeu.



Tu te-ai jerfit pe lemnul crucii

Ca sa ne scapi de la mormant,

Ca sa platesti tot pretul vinei,

Sa rabzi ocarile multimii

Si-a unui vinovat pamant.



Si a treia zi ,Stapan al vietii

Ai parasit locasul mortii,

Te-ai aratat cu maretie

La cei ce-n taina si iubire

Plangeau si te-asteptau cu totii.



Iar scurta vreme dupa aceea

Te-ai inaltat spre-albastre zari,

Si te-au urmarit cu privirea

Sperand sa-ti vada revenirea

Din nou pe cer din departari.



Barbati galileeni le spuse:

Atunci un sol venit de sus

Cum la-Ti vazut plecand spre ceruri

Asa,la implinirea vremii

Se va intoarce iar Isus...



Se va intoarce iarasi Domnul

Dar vom fi noi atuncea gata?

Ca sa zburam spre vesnicie,

Spre vesnica imparatie

Ca sa ne dea la toti rasplata.



De nu esti frate langa Domnul

Verifica-ti azi starea ta,

Ca-n ziua aceea minunata

Sa poti sa fii cu al tau Tata

Si nu afara in bezna grea



Ajuta-ne din cert o Tata

Sa mergem drept pe a Ta cale,

Ca sa putem invinge firea

Si atuncea cand va fi venirea

Sa-Ti cantam doar Osanale.



Amin

13 02 2006