Poezie Dezgârbovire

De-atâţia ani stătea plecată

Sub apăsarea Celui Rău,

În neputinţă ferecată

Se chinuia sub jugul greu.



Într-un sabat, în sinagogă

Intră Isus Învăţătorul,

Femeia gârbovă, beteagă,

Stătea şi ea acolo cu soborul.



Cum o văzu o şi chemă la Sine:

- Femeie, dezlegată-i neputinţa ta,

Cu mâinile atingând-o, i-a zis Isus,



Şi deodată, ca-ntr-un vis, ce bine,

Vertebrele atinse se îndreaptă,

Ea Îl privi în ochi şi Îl slăvi,

având coloana dreaptă.



4.02.2009