Poezie Zică unii ce vor vrea...

ZICĂ UNII CE VOR VREA



Zică unii ce vor vrea

Noi trăim neprihănirea

Stăm lângă iubita Stea

Căci vrea tihnă să ne dea,

Să ne-nveţe ce-i iubirea...



Zică vrute şi nevrute

Cei ce nu-s în Legământ

Pe-ale lumii strâmbe rute

(Ce-s de foarte mulţi ştiute)

N-om călca – e-un jurământ!



Mergem fermi spre veşnicie

Fără să privim ’napoi

Nu suntem legaţi de glie

Ci de sfânta-mpărăţie

Şi de viaţa de apoi.



Fiecare are dreptul

O părere să-şi exprime

Noi ne apărăm conceptul,

Dăm onorul şi respectul

Tatălui din Înălţime.



Zică unii câte vor

Dspre slova Cărţii Sfinte

Ea a pus în noi un dor

De preasfântul Creator

Pe care-L iubim fierbinte.



Mulţi vorbesc de pocăinţă

Cu cuvinte ce jignesc

Dar avem elan, voinţă

Să trăim doar prin credinţă

Nu prin duhul omenesc...



Mergem fără ezitări

Pe cărarea către stele

Chiar de-ar fi ameninţări

Şi teribile-ncercări

Şi poveri ce-s foarte grele.



Flacăra ce arde-n noi

Nu se stinge niciodată

Prin furtuni şi prin nevoi

Ne formăm ca sfinţi eroi

Stăm pe Stânca nemişcată.



Zică lumea ce va vrea

Noi ştim una: împlinirea

Vine din eterna Stea

Care poate har să dea,

Să ne-aducă nemurirea.



3 Februarie, 2009