Poezie Bârfa

Bârfă,bârfă boală mare,

Stă ascunsă-n adunare!

Şi de e..... descoperită,

Nu prea este pedepsită!



Cineva o ocroteşte,

Deaceea mai trăieşte!

Dar cine-o ia-n a vieţii barcă,

Cu păcate se încarcă



Bârfa,bârfa cu tăiş,

Se strecoară pe furiş,

Caută un ascultător,

Să îl facă bîrfitor.

Şi numărul lor tot creşte,

Dacă nimeni n-o opreşte!



Bârfa este ca un foc,

Dacă nu îl stingi pe loc,

Se întinde...

Şi cuprinde,

Casă după casă.

Arde tot ce-i bun şi lasă,

Ură,dezbinare,lupte,

Ceartă şi relaţii rupte!



Bârfa este ucigaşă,

Trebuie s-o omori din faşă,

Că de nu,nu este bine,

Te omoară ea pe tine!



Să nu prindă rădăcină,

Că atuncea eşti de vină.



Bârfa care-i ascultată,

Ştiţi că e handicapată?

Lucrarea ei să fie-ntinsă,

Trebuie-n căruţ împinsă,

Şi adesea se ofer,

Oameni fără caracter!