Poezie Tu m-ai chemat...

Tu m-ai chemat...



Atunci, când eram lângă Tine

În Ghetsimani seara-n grădină,

Isuse Doamne, ai pus în mine

Sămânţa, să crească deplină!



Ai vrut în drumul spre Calvar

Să Te urmez, pe lângă gloate,

Să pot să vad, crudul coşmar

Ce-l răbdai cu crucea-n spate.



În chinul ce-l duceai spre cota

Nespuselor, de grele suferinţi,

Tu m-ai chemat, şi la Golgota

La plecăciunea marei umilinţi.



Şi-am înţeles că-n dezbrăcare,

În forţă, de hainele ce le aveai,

Sosise clipa, ce-n crucificare

Ca mielul cel de jerfă aşteptai!



Când piroanele toate pe rând

Înfipte-au fost, în rea cruzime,

În trupu-ţi fraged şi plăpând,

O, Doamne, ai privit la mine!



Privirea scumpă m-a străpuns

Căci chiar pentru păcatul meu,

La cruce, prin jertfă ai ajuns,

Te-ai despărţit de Dumnezeu!



Flavius Laurian Duverna

31 ianuarie 2009