Poezie Purtători de miresme

Ne oprim doar atât

Cât vas de-albastru să punem iubirii un nume

Și iarăși pornim, călători,

Purtători de miresme prin lume





Ne oprim doar atât

Cât inimi la cruce-ncercăm de jertfe

Cât bate un clopot uimire

Frumos de vestire

Cât spunem o rugă

Și facem un cântec din tot ce ne doare

Și iarăși plecăm, încotro, cine știe...

Murmur de ape din izvor spre vărsare

Să-mpărțim bucurie

Să-mpărțim frumuseți de Salvare





Doar atât ne oprim

Cât să-nvățam să privim, să iubim

Cât umbra din suflet s-o facem străină

Cât să ne facem un chip de lumină





Doar puțin ne oprim

Cât șase milenii clipește pământul

Un dor spre oglinda veciei

Visându-se desprins de poverile-i grele

Doar șase milenii

Apoi, pornim de pe el

Purtători de miresme prin stele

Minuni de iubire

Popasurile noastre sunt clipe de drum

Iar noi, purtători de miresme

Călători ca mereu, călători ca acum.





Amin