Poezie Trec anii... (1)

Trec anii...



Trec anii, şi se duc zburând

Şi-n urma lor, trecem şi noi,

Şi generaţiile, rând pe rând

Marcăm istoria, cea de apoi.



Poate mai mult ca niciodată

Cu paşi grăbiţi, către sfârşit,

Mergem cu timpul, ce arată

Cum semnele, s-au împlinit.



Planeta lumii, cea albastră,

Iat-o! Se clatină din temelii!

Făr-anunţ, câte-o fereastră,

Îşi mai deschide, prin stihii.



Vrea să ne spună, să privim

Atent când ea este deschisă,

Şi viaţa astfel, s-o regândim

De-a fi corectă, mai precisă.



O, e timpul să ne-apropiem

De-Acel ce este Dumnezeu,

Voinţa-I sfântă să-nţelegem

Şi-n Ea să persistăm mereu!



Căci semnele acum ne-arată

Pretutindeni, şi-n jur zi de zi,

Mărturisind clar, ca niciodată

Că Domnu-I gata, de-a veni.



Flavius Laurian Duverna

11 ianuarie 2005, Stia-Italy