Poezie Ţi-am spus, Isuse!...

Ţi-am spus, Isuse!...



Ţi-am spus Isuse ruga mea

Dorinţa-n sufletu-mi pustiu,

Ce frământat e de durerea

Care n-aş vrea s-o mai ştiu!



Sub ţinerea-i cea nemiloasă

Mă simt şi zlab şi-mpovărat,

Căci zi de zi mult mă apasă

Cu boldul său de ne-ndurat.



Aş vrea ca să mă izbăveşti

Din lanţul ce mă ţine strâns,

Şi puteri noi să-mi dăruieşti

Să trec uşor suspin şi plâns.



Cât de scumpă dezlegarea

Va fi şi-n sufletu-mi pustiu,

Şi cât de dulce vindecarea

Să trăiesc, aş vrea s-o ştiu!



Să spun la toţi ce numai Ţie

În momente-ale-mbolnăvirii,

Ţi-am spus cu mare bucurie

Nutrind clipele-nsănătoşirii.



Să spun că glasul nevolnic

Mi-ai auzit şi mi-ai răspuns,

În timp ce cugetul statornic

Voinţei sfinte, a corespuns.



Şi să spun despre minunea

Prin îndurarea Ta cea mare,

Că ai raspuns la rugăciunea

Rostită-n ceas de cercetare.



Căci Doamne, nu vei urgisi

În lumea aceasta niciodată,

Pe-un suflet ce se va zdrobi

De Stânca Vieţii, încercată!



Flavius Laurian Duverna

29 ianuarie 2009