Poezie Te-am aşteptat!...

Te-am aşteptat!...



Te-am aşteptat cu drag după făgăduinţă,

Că ai să vii şi-n casa mea, Doamne Isuse!

Şi poarta Ţi-am deschis-o având credinţă

Că vei veni curând conform cu cele spuse,

S-o vizitezi, cu multele-mbunătăţiri aduse.



M-am pregătit din timp, şi am făcut curat

Îndepărtând gunoiul tot şi strâns grămadă,

Şi-n fiecare zi, aşa cu dor Te-am aşteptat,

Şi sufletu-mi dorea nespus ca să Te vadă

Când vei păşi... pe poarta curţii în ogradă!



Doream să Te primesc, în scumpa bucurie

Când vei veni şi-n casa mea cea pregătită;

Cu gândul limpede şi plin de dulce veselie,

Să fiu în ziua aceea mare, cea mai fericită

Că-L am pe Domnul, fiinţa dragă şi iubită.



Şi-ntr-adevăr, când ai bătut încet la poartă

Şi am ieşit nădăjduind cu drag a Te vedea,

Erai un biet sărman, lovit de-amară soartă,

Ce adăpost şi ajutor, cu glasul stins cerea

Pentru o noapte, căci afară era vreme rea.



Şi chiar atunci, îndată, mi-am adus aminte

De-acele vorbe, pe care Le-ai rostit odată,

,, Cine primeşte-un nevoiaş, să ţină minte,

Pe Mine Mă primeşte, şi-I voi da răsplată!’’

Când viaţa îi va trece prin sfânta judecată.



Şi cât m-am bucurat, căci ai venit la mine,

Prin cel sărac... ce-avea nevoie de-ajutor!

În toată ziua-aceea, m-am gândit la Tine,

Că vii şi azi, la cel ce Te aşteaptă doritor,

Care în casă, primeşte orice suflet călător.



Flavius Laurian Duverna

29 ianuarie 2009